* * *
Există prea multe idei în lume şi prea puţin joc. Supremaţia ideilor duce direct la conflict. Aceste pretenţioase sunt geloase, hegemonice, intolerante. Din cauza lor generaţii întregi sunt întunecate de războaiele de dominaţie. Ele picură ura în inima credulă a poporului, cu cortegiul său de moarte şi ruină. Întinderi largi sunt, astăzi, guvernate de o idee unică al cărui decalc se pretinde să fie vârât în capul fiecărui cetăţean. Viaţa intelectuală a acestor ţări este ternă şi fadă. Picul de sare de care are nevoie orice viaţă socială nu vine de la idei, ci de la jocul liber al formelor.
Căci ideea ce se izbeşte de altă idee, ea duce la contestare şi acolo unde câştigă, ea decretează de îndată, legiferează, sistematizează. Vrea să domnească singură şi dispreţuieşte tot ceea ce nu-i seamănă. Forma, din contră, tinde spre diversitate, ea nu este decât o manieră de a fi şi celelalte moduri de a fi nu o deranjează, ba din contră, ele alimentează propriile teme cu noi resurse. Această modestie o face suplă şi o împiedică să se sufoce în ea însăşi.
Forma, fiind joc, dă naştere în mod spontan regulii, unei ordini fireşti care nu are nimic a face cu dictatura. Astfel domneşte armonia.
O existenţă echilibrată este aceea în care alternează jocul şi atenţia.