Tranziţia de la civilizaţia agrară la cea industrială de tip capitalist, începută, la noi în ţară, în cea de a doua jumătate a secolului al XIX-lea, a generat îndelungi discuţii pro şi contra în rândul unor largi categorii sociale, cu interese şi orientări divergente. Opţiunile pentru noul sistem economic erau la fel de puternic susţinute ca şi contestările. Cei mai mulţi contestatari proveneau din rândul celor strâns legaţi de vechile structuri economice, sociale şi politice, din rândul aşa-zişilor tradiţionalişti, a conservatorilor care împărtăşeau teoria dezvoltării organice a societăţii, a evoluţiei fireşti şi modernizării treptate, precum şi din partea celor cu dificultăţi de adaptare la economia liberă şi la democraţia parlamentară. Pe fondul acestei stări de spirit s-au creat condiţii favorabile pentru difuzarea unor idei rasiste, a unei demagogii anticapitaliste, criticării partidelor politice, denigrării regimului politic, pătrunderii şi extinderii ideilor şi practicilor extremiste, ale conservatorismului retrograd etc. Au fost puse premisele pentru apariţia unor încercări de revigorare a ideilor organiciste readuse în dezbaterea publică de către Oswald Spengler în faimoasa sa lucrare Declinul Occidentului. Lucian Blaga, C. Rădulescu-Motru, Petre Andrei, P. P. Negulescu, Mircea Florian, N. Bagdasar ş. a. Nae Ionescu, Mircea Eliade, Nichifor Crainc, Nicolae Iorga şi alţi intelectuali din jurul celor două importante reviste de cultură Sămănătorul şi Gândirea au împărtăşit o parte din ideile şi concluziile la care ajunsese celebrul savant german.