O relaţie atât de mult discutată, suscitând uimire sau dezgust, dar marcată de incontestabile efecte pozitive pentru dezvoltarea psihanalizei, o relaţie amoroasă contorsionată este aceea dintre Sigmund Freud şi pacientul, apoi discipolul său – Sàndor Ferenczi. Un raport curios între un om matur şi un tânăr înnotând pe valurile pasiunilor nestăpânite, între unul care se îngrijea să fundamenteze o teorie ce va marca întreaga cultură a secolului al XX-lea şi celălalt, care se va dovedi un inovator genial, timp de cincizeci de ani, cât a trăit Anna Freud, vestala severă a imaginii paterne, corespondenţa, însumând peste cinci sute de scrisori, schimbată între cei doi, a rămas ascunsă ochilor indiscreţi. În tot acest timp, numele psihanalistului maghiar a rămas în umbră, uneori ponegrit, alteori pe nedrept ignorat, punându-se pe seama lui o mulţime de anecdote maliţioase, de referinţe vagi, care făceau aluzii, dar nu dădeau explicaţii, mascând cu încăpăţânare unul dintre raporturile cele mai prolifice din istoria psihanalizei.
    Cele două volume de scrisori releva un Freud destul de implicat în complicata istorie amoroasă dintre Ferenczi şi Gizela Palos, mai în vârstă decât el cu opt ani, întâi pacienta, apoi amanta, la care se adauga fiica Gizelei, Elma, pe care Freud o accepta la tratament, îi dă dreptate, în defavoarea mamei, apoi o returnează lui Ferenczi. Elma va reuşi să iasă din triunghiul vicios, căsătorindu-se cu un american, iar Ferenczi o va lua de soţie pe mama acesteia.