„Suntem convinşi  că numai întărirea instituţiilor noastre dinlăuntru poate să ne dea consideraţie în afară, suntem convinşi că întreţinând bunele relaţii cu toate puterile în genere, dar mai ales cu cele limitrofe, conform politicii noastre tradiţionale, ne putem feri de pericolele la cari ne-ar expune şi pe viitor o politică aventuroasă. Întărirea oricărui stat însă, dar mai cu seamă a unui stat tânăr, atârnă de starea sa de prosperitate internă”.
 (Eminescu, XI, 1984, p. 24).

Lumină din lumină, sortit drept călăuză a românilor spre marea istorie, Eminescu topeşte şi recompune în versul său genial, întreaga spiritualitate autohtonă, nemurind-o, impunându-se totodată în viaţa social-politică a ţării printr-o contribuţie aparte la consolidarea statului modern şi a democraţiei, recunoscută deopotrivă de oamenii de cultură şi de lumea ştiinţifică.
În calitate de gazetar, Eminescu observă, analizează şi evaluează critic realitatea românească, precumpănitor din domeniile politic, social şi economic, sub aspectul intereselor, valorilor şi aspiraţiilor naţionale utilizând adesea  procedee specifice ştiinţelor socio-umane ale vremii. Ca urmare, relevă o multitudine de disfuncţii şi vulnerabilităţi ale sistemului social, sugerând sau solicitând imperativ decizionalilor iniţierea de măsuri eficiente de prevenire, limitare sau de înlăturare a acestora. În principal, pune în evidenţă:
– Instabilitatea politică, ca risc major de insecuritate, pe care o explică prin: inexistenţa echilibrului între partide, lipsa unei clase de mijloc „economiceşte puternică şi cultă”, cu rol ponderator între „tendinţele prea înapoiate ale simţului istoric şi între cele zgomotoase reprezentate prin nevoile claselor de jos” (XI, 1984, p. 22), atitudini de nesupunere faţă de stat manifestate de grupuri politice, încercări ale acestora de aservire a unor instituţii în scopul consolidării poziţiei sau menţinerii la putere, cazuri de nerespectare a principiului separaţiei puterilor în stat, insuficienţe pe linia controlului parlamentar şi al celorlalte organisme abilitate, acţiuni neconcludente, partizane ori  inacţiuni ale suveranului privind gestionarea raportului dintre „voinţa legitimă şi aspiraţiile legitime ale cetăţenilor”, influenţele şi efectele amestecului extern în administrarea puterii ş.a.;