100 de cafele la Cafeneaua literară…

Ajunsă la numărul 100 şi în al nouălea an al existenţei sale, Cafeneaua literară are, deşi atât de tânără, povestea, istoria ei… În anul 2001 Piteştiul nu (mai) avea nicio revistă literară naţională, pentru că atât revista Argeş cât şi Calende îşi încetaseră existenţa. M-am gândit atunci la o revistă nouă, care pe de o parte să nu fie îndatorată cu nimic epocii totalitare, iar pe de altă parte să nu fie închisă în clipa generaţiei literare aflate în vogă. Aşa se face că în anul de graţie 2001 am iniţiat o anchetă-campanie în Săgetătorul, suplimentul literar-artistic (săptămânal) al cotidianului Argeşul, pe care îl conduceam în acea vreme.
În campania pentru editarea Cafenelei (10 aprilie – 24 iulie 2001), la care au participat oameni de cultură din Piteşti şi din Curtea de Argeş, am propus ca noua revistă să fie finanţată de Centrul Cultural Piteşti, instituţia în care lucram. Ştiam că Centrul poate să facă acest lucru, iar Liviu Martin, directorul Centrului la acea oră, nu s-a opus ideii, ba chiar a promis că ne sprijină.
Dar o parte a scriitorilor din Piteşti mai vârstnici, nostalgicii, se gândeau să continue seria revistei Argeş, iar o altă parte (Mircea Bârsilă şi alţii) să reînvie revista Calende, care nu mai apărea, nici ea, de ani buni… Iată, aşadar, trei propuneri, pe care directorul Centrului, virtualul finanţator, trebuia să le soluţioneze.