virgil diaconuPietre
 
Călătoresc printre pietre. Piatra ocupă tot spaţiul din dreapta şi din stânga mea, precum şi cel care se visează pentru mine drum. Numai deasupra nu este nicio piatră…
 
Piatra nu vede în jurul ei decât pietre. Dacă îl zăreşte pe Domnul, pentru ea Domnul tot o piatră este.   
Şi totuşi eu nu-mi pierd credinţa: numai ce văd o piatră, că o şi încerc pe sufletul meu: doar-doar de s-o aprinde! Da, eu încă mai caut pietre care iau foc, munţi de scânteie. 
 
O, cât deşert între sufletul meu şi pietre, câtă flacără în deşert luminând! Câtă singurătate!
2010-10-01T16:00:00+03:00