Pentru Eremiah

Ce fel de scriitori suntem? Prolifici sau leneşi? Determină cumva ritmul creator calitatea operei noastre?

Creatori harnici
Creatorii prolifici m-au uimit întotdeauna. Opera filozofului Heidegger cuprinde aproximativ 65 de volume, operele complete ale lui Arghezi depăşesc cifra 80, Sorescu publică în timpul vieţii 50 de volume în ţară şi 51 în afara graniţelor, iar Georges Simenon putea să termine, de regulă, un roman de 200 de pagini într-o lună-două. Iată, aşadar, câţiva autori prolifici şi, totodată, valoroşi.
Tot prolifici pot fi însă şi autorii modeşti, iar o parte din literatura română poate să depună mărturie în acest sens. În minunata democratură, tinerii publică direct în volum încă de pe băncile şcolii. La 25 de ani ei pot avea 5-7 cărţi, iar spre vârsta a treia pot număra lesne 50-60. Există chiar autori care au ca proiect publicarea anuală a unei cărţi şi lansarea ei la o anumită dată din an; autori care îşi împlinesc, sârguincios, proiectul.
Constantin Noica vorbea cândva despre „hărniciile sterpe”, despre autorii care, deşi au zeci de cărţi, nu au totuşi nimic de spus literaturii. Pentru că nu numai nouă trebuie să ne spună ceva autorul, ci şi literaturii.