Am înţeles târziu şi greu, de ce Socrate se opunea scrisului, gânditorul preferând Memoria vie, Cuvântul transmis de la Maestru la Discipol. Scrisul omoară Spiritul, îl înmormântează în ,,table de legi’’, în ,,stele’’, în… cărţi, dar şi, vai, în memorare papaligească. Copleşit de cărţile primite în ultima vreme, de mărturisirile ultime, patetice, definitive, ultimative ale multora dintre confraţi, am renunţat să mai citesc, să mai ascult. Prefer să mă uit pe cer, să privesc un câmp înflorit, decât să deschid una din sutele de cărţi primite în ultima vreme (alături de cele, dintr-un vechi instinct, le cumpăr singur), să descifrez ce îmi tot comunică unii.
Chiar acum când scriu, am alături, întâmplător, o carte în a cărei lansare piteşteană am fost cât de cât implicat, şi anume masivul tratat al lui Bogdan Teodorescu, intitulat, înspăimântător, Cinci milenii de manipulare. Refuz să o citesc. Titlul spune prea multe, mai ales pentru cunoscători. În naivitatea mea, am crezut (şi sunt 26 de ani de când trăiesc printre scriitori!) că oamenii care scriu, tot scriu, tot publică… – sunt tobă de carte. Dar, vai, nu sunt, decât cu prea puţine excepţii. În rest, veleitari cât cuprinde. Privighetori ce ştiu a cânta, de la mama natură, altfel analfabete (le aplauzi azi, mâine, însă, dispar în neantul căscat de nori). Şi înţeleg, prea mulţi nu au un Socrate în preajmă. Şi, probabil, mai bine că nu au avut! Din păcate, destui dintre inteligenţii planetei, indiferent de timp şi loc, au servit, diabolic, Ierarhiei, indiferent ce nume a purtat (ori poartă). Ierarhii au fost, sunt, vor fi. O dată cu ele, manipulatorii. Permanent, proştii cei convinşi de manipulatorii cei deştepţi.
Ce-i de făcut, acum, pe viitor…?? Nimic! Turma se va supune mereu unui Stăpân (sprijinit pe intelighentia lumii), orice… oaie rătăcită având soarta din poveştile strămoşeşti. Istoria va consemna, mereu şi mereu, istoria învingătorilor şi, ca pată de culoare, câte ceva despre o ,,oaie rătăcită’’.
De fapt, dacă nu s-a înţeles încă demersul de-o viaţă al lui Paul Goma, acesta trebuie descifrat în tainiţele cuprinse de Epistola către Romani a Apostolului Pavel: ,,Tot sufletul să se supună înaltelor stăpâniri, căci nu e stăpânire decât de la Dumnezeu; iar cele ce sunt, de Dumnezeu sunt rânduite’’.
În acest paragraf, de început de filosofie creştină, e cuprinsă întreaga spiritualitate românească. Orice comentariu, oricât de seducător, de argumentat, e doar notă de subsol la Sf. Pavel (Saul!!!). Dacă ne mai credem  creştini aşa cum ne proclamăm oficial. Pentru cei care gândesc… liber, să citească tratatul lui Bogdan Teodorescu pentru a descoperi că de jug nu se scapă niciodată. Libertatea? O frază de dânşii inventată…