S-a dus şi Doamna Monica Lovinescu! Îmi aduc aminte cum, liceean fiind, am învăţat adevărata scară de valori (literare şi morale) din Tezele şi antitezele de la Paris. Abia aşteptam duminica pentru a asculta vocea gravă a Doamnei Lovinescu, pentru a mă dumiri, mai ales că, în paralel, citeam un lung şi demonic serial luceaferist în care un orientat critic lovea cu târnăcopul în ,,pseudocultura pe unde scurte’’, adică în Eliade, Cioran, Ionescu, Lupaşcu, Ierunci, Goma, Basil Munteanu, Busuioceanu, Uscătescu, Ciorănescu!!!
Dar nu am apucat să o plâng prea mult pe Doamna Lovinescu (cititorii noştri vor fi sesizat că am plasat, ideologic, revista Argeş încă de când am luat conducerea ei, sub rigorile militantismului etico-estetic promovat de Monica Lovinescu o viaţă!), fiindcă o altă veste tristă a căzut ca un trăsnet. S-a prăpădit şi Cezar Ivănescu, un om cu care am avut o relaţie specială, mai ales că făcuse parte din echipa de aur a revistei Argeş de la începuturi!
Unul câte unul, adevăratele repere ale culturii noastre de duc Dincolo. Şi nu asta e cel mai grav – Taina morţii ne e dată fiecăruia –, ci faptul că societatea e mereu nepregătită pentru valorificarea moştenirii pe care marii noştri creatori ne-o lasă peste veacuri. Cel mult, ca dovezi postume de preţuire (cât îi avem alături îi hulim, îi lăsăm să moară de foame, îi interzicem, dacă nu, eventual, atentăm la viaţa lor şi în azvârlim în puşcărie), le ridicăm statui şi le punem chipul pe bancnote (vai, cinismul B.N.R. e fără margini: Eminescu, Enescu, Brâncuşi etc; o consolare/avertisment: nici un om de afaceri nu şi-a găsit locul pe vreun leu, oricâţi patricieni am avut şi avem).
Monica Lovinescu… Cine umple golul lăsat?!