La limita imposturii
Într-unul din primele numere tipărite sub noua conducere, în toamna lui 2006, mi-am permis să descriu într-un articol, la Miscellanea, starea morală şi materială din care preluaserăm Viaţa Românească. Cu intenţiile de viitor, pe care orice conducere la început de parcurs are dreptul şi obligaţia să le anunţe. Deşi n-am pomenit nici un nume, aflu acum din Argeş că orgoliul ex-adjunctului Stoiciu consideră acea luare de atitudine atac la persoană. Hodoronc-tronc! Vezi Doamne, nu i-a convenit autodesemnatului justiţiar, arbitru al integrităţii profesionale, să i se pună, lui, principial, oglinda-n faţă. Oglindă onestă. Nu strâmbă, anamorfotic-deformatoare, cum e oglinjoara din mintea publicistului Stoiciu. Acela care exhibă din morbideţe, una-două, incontinuu, peste tot unde scrie, unde merge şi vorbeşte, o imagine trunchiată a realităţii revistei pe care a condus-o cum a condus-o. În iunie la Botoşani, la Zilele Eminescu, trei din patru participanţi ştiau că Stoiciu e dat afară de la Viaţa Românească. Cu tupeu clinic şi viclenie mefistofelică a tot răspândit minciuna asta, împotriva evidenţei casetei redacţionale. O dată, ca să-i plângă, lui, lumea de milă. Şi doi, ca să denigreze pe dai boji conducerea revistei, să o expună calomnios, aşa de-al dracu’!, oprobriului public.
Într-unul din primele numere tipărite sub noua conducere, în toamna lui 2006, mi-am permis să descriu într-un articol, la Miscellanea, starea morală şi materială din care preluaserăm Viaţa Românească. Cu intenţiile de viitor, pe care orice conducere la început de parcurs are dreptul şi obligaţia să le anunţe. Deşi n-am pomenit nici un nume, aflu acum din Argeş că orgoliul ex-adjunctului Stoiciu consideră acea luare de atitudine atac la persoană. Hodoronc-tronc! Vezi Doamne, nu i-a convenit autodesemnatului justiţiar, arbitru al integrităţii profesionale, să i se pună, lui, principial, oglinda-n faţă. Oglindă onestă. Nu strâmbă, anamorfotic-deformatoare, cum e oglinjoara din mintea publicistului Stoiciu. Acela care exhibă din morbideţe, una-două, incontinuu, peste tot unde scrie, unde merge şi vorbeşte, o imagine trunchiată a realităţii revistei pe care a condus-o cum a condus-o. În iunie la Botoşani, la Zilele Eminescu, trei din patru participanţi ştiau că Stoiciu e dat afară de la Viaţa Românească. Cu tupeu clinic şi viclenie mefistofelică a tot răspândit minciuna asta, împotriva evidenţei casetei redacţionale. O dată, ca să-i plângă, lui, lumea de milă. Şi doi, ca să denigreze pe dai boji conducerea revistei, să o expună calomnios, aşa de-al dracu’!, oprobriului public.