Cine oare documentează banalitatea arendtiană a urmăririlor din zori pînă la miezul nopţii? Nu Soljeniţîn în romanul său despre îngulagatul Ivan Denisovici, nici Voslenski în povestirea-i paradigmatică despre nomenklaturianul Denis Ivanovici, o, nu, ci, dinspre CNSAS şi serviciul său de arhivă, adresate Serviciului III, înscrisurile mai jos curgătoare: