Acum 90 de ani, mai precis în 5 ianurie 1919, la Bucureşti, în Sala Majestic, a avut loc o mare adunare a actorilor din teatrele particulare pentru a pune bazele unui sindicat – primul din România cu acest profil – care să-i reprezinte şi să le apere interesele în cadrul frământărilor sociale ce aveau loc atunci şi al reformelor ce se preconizau, căci, spre deosebire de actorii teatrelor naţionale, ei nu se bucurau din partea nimănui de nici o protecţie.
Din spirit de solidaritate, la adunare au fost invitaţi şi au participat şi actorii maghiari din Ardeal şi actorii evrei din Iaşi şi Bucureşti.
„Erau multe de făcut, dar ne trebuiau fonduri” – spune în cartea sa de Amintiri (ed. Meridiane, 1962) maestrul Ion Manolescu, care a fost ales preşedinte al forului actoricesc nou constituit, secondat fiind de marele tenor Nae Leonard, de V. Maximilian şi de Lucia Sturdza Bulandra.
De aceea, ca primă soluţie, s-a hotărât organizarea unui bal mascat cu tombolă. Sprijinul a şi venit: sculptorii Späthe şi Stork au dăruit pentru tombolă câteva dintre lucrările lor cele mai valoroase. „Dar au răspuns apelului nostru – mărturiseşte în continuare I. Manolescu – şi toate marile magazine ale Capitalei, oferind fiecare diferite obiecte din cele mai de preţ.
S-a strâns o sumă destul de frumuşică cu care s-a achiziţionat frumosul imobil din strada Brezoianu; acesta avea şi o clădire anexă, unde s-a amenajat un cabinet medical, precum şi alte trei camere unde au fost cazaţi colegii în vârstă care nu mai exercitau profesiunea, nu mai aveau familii şi nici unde să locuiască.
Era începutul unei viitoare case de retragere a actorilor, pentru ridicarea căreia şi cumpărasem 600 m.p. la intersecţia căii Plevnei cu str. Berzei.