Marco Antonio Montes de Oca este considerat pionierul noii poezii care s-a scris în Mexic în a doua jumătate a secolului XX, precum l-a numit Octavio Paz .
A studiat dreptul şi filosofia la Universitatea Naţională Autonomă.
Deja în prima sa carte, “Ruinele infamului Babilon” (1953), sunt evidente calităţile, pe care aveau să le dezvolte în continuare: libertatea limbajului poetic şi metaforismul. În 1986 şi 1992, au apărut operele sale complete, iar în 2000 – o a treia ediţie a lor.
Este fondatorul şi preşedintele Pen Centrului Mexican, iar în perioada 1976-1978 a condus Asociaţia Scriitorilor Mexicani, după care, până în 1980, deţine funcţia de ataşat cultural al ţării sale în Spania.
A fost distins cu premii literare importante, printre care Premiul Xavier Villaurruita (1959), Premiul Mazatlán pentru Literatură (1966), Premiul Zacatecas (1984), Premiul Naţional pentru Literatură şi Lingvistică (1985).