Antun Branko ŠIMIĆ (1898-1925; Croaţia)
Trăind doar 27 de ani, însă fulminant în manifestarea precoce şi viguroasă a vocaţiei sale artistice, Antun Branko Šimić este una din personalităţile de Panteon modern ale poeziei croate. La nivel superior, creaţia sa reprezintă curentul neorealist, care s-a impus pregnant după anul 1918.
Temperament de orientare anarhist-egocentrică, tânărul autor debutează editorial cu cartea „Transfigurări” (1920), în timpul vieţii reuşind să mai apară în faţa cititorilor doar cu două grupaje de poeme, „Sărmanii” şi „Rânduri despre corp”.
(Prezentare si traducere – LEO BUTNARU)
AVERTISMENT
Omule fii atent
să nu mergi tupilat
pe sub stele!
Lasă-te pătruns
pe de-a-ntregul
de dulcea lumină astrală!
Să nu te lamentezi
când va veni clipa cu ultimă privire
să te desparţi de stele!
La urma-urmelor
în loc de a o termina ca pulbere
vei deveni de-a-ntregul stea!
(1920)