Fazil Hüsnü DAĞLARCA (Turcia)

S-a născut în anul 1914 la Istanbul. Absolvent al şcolii medii din Adan şi al unui liceu militar, după care, timp de cincisprezece ani, e angajat în armată. În 1950 trece în rezervă. Întreprinde o călătorie de lungă durată prin Europa. Întorcându-se în ţară, până în 1960 deţine un post de inspector la Ministerul Muncii. Apoi deschide şi administrează o librărie. Între 1960–1964 editează revista Türkce (Limba turcă).
 Debutează editorial relativ precoce, la 21 de ani, în 1935, cu volumul Lumea conturată în aer. Dintre zecile de cărţi publicate de Fazil Hüsnü Daglarca amintim: Copilul şi Allah (1940), Epoca de piatră (1945), Pământ natal (1950), Furnica din Sivas (1951), Asu (1955), Păianjenul smintit (1958), Piaţa libertăţii (1960), A fi turc (1963), Războiul nostru din Vietnam (1966), Haidi (1968).
 A fost distins cu premiile Revistei Editepe şi Societăţii lingvistice din Turcia. În anul 1967, la un forum poetic internaţional, este declarat drept cel mai bun poet din ţara sa. În 1974 i se decernează coroana de aur a renumitului Festival poetic din oraşul macedonian Struga.
De un metaforism bogat, esenţializat la confluenţele tradiţiei (inclusiv, celei folcloristice) şi modernităţii, opera lui Fazil Hüsnü Daglarca e cea a unei fenomenologii psihice, estetice, dar şi filosofice distincte ca mod personal de a percepe şi interpreta ceea ce poate deveni sens poetic.

(Prezentare si traducere Leo Butnaru)