# scrisori

Bătrâne! Supuşii tăi de prin livadă merii au adormit în post
Gâjgănii mari de oameni au început să taie  dimineaţă apoi mascaţi cu rădăcina pomilor s-au dat drept flori veneau călare aproape toţi pe nişte nori
Bătrâne Rege al Oţetului!
Din Sud arcaşii merilor mai mici nu se încumetă să lupte
Din Nord străjerii mai bătrâni sunt beţi sunt obosiţi  mai bine vinde la fier vechi această fabrică fă schimb cu Dumnezeu îţi dă la troc pentru un înger doi răniţi
Cetatea stă să cadă! Degeaba vin în ajutor de prin vecini femei copii şi iată vin şi câini
bătrânul rege parcă este orb îi ciugule din ochi un electronic şi din tablă corb dar dincolo de ziduri poştaşul  rupe din pământ aleargă  crunt cu-n  plic în  mână – e ultima scrisoare a regelui  – postumă
Dragi cetăţeni!
Puţin că…at nu strică!
Un corp scufundat într-un rahat în repaus este împins de jos în sus cu o forţă verticală numeric egală cu greutatea sistemului dezlocuit de acel corp.