În drum spre Ierusalim –
Pe prispă la Augustin

se dedică fratelui Augustin Doman
 
Pe prispă la Augustin se opri o rază una foarte albă cum e coada unei stele iarbă printre ele
Porţile erau închise am bătut mi s-a deschis pe la poartă soarele căutând cele rămase nişte raze printre case
Mi-era sete am primit de la fântână apă rece eram tare însetat lângă masă scăunele mici din lemn şi pământul printre ele primul semn

Pe prispă la Augustin se opri un înger şi el însetat
mă ridic îi fac loc raza i se prinse de mijloc din scânteia numelui cheie alta frigului
Să mâncăm am zis pe deasupra cerului alt cer pe deasupra lui un altul poate dincolo de el atlantul