MerGând

lui Adam Puslojic
 de 11 martie

Merg după dumneata ca după Isus înflorind în om
Iată frate mai mare al nostru Adam naşule cum patria asta nu mai taie arbori ci numai pe fiecare dintre ei crustează numele tău de valah

Cresc apele şi odată cu ele vine şi frigul acelor distanţe despre care tot scrii în lacrima serbiei
Te opreşti şi-mi spui răspicat
– Nu veni mă după mine ci trăieşte cuvântul cel nou primitor nu umbla cuib paserii ţine înaltul nu zăbovi mie mănâncă pământ
dă din pomana unui înger la altul

Plec capul ţarinei prin care străbate un drum
vietăţi mici întâi verzi mai apoi ruginii se ascund în măseaua nopţii chemând din trecut
 
Tot mergând aşa printre ai mei unul cărând viaţa celuilalt ajung în răspântia crivăţului adormind oaselor ultima taină