Cu o viaţă boemă tumultuoasă, considerată adesea de-a dreptul scandaloasă, însă cu o creaţie bogată peste care nu se poate trece fără a păgubi tezaurul artistic modern, Pascin poate fi încadrat în rândul pictorilor zişi „blestemaţi” din prima jumătate a secolului al XX-lea. Existenţa erantă a lui Pascin – între 1902 şi 1930, anul sinuciderii sale, s-a aflat într-o perpetuă mişcare, de la Bucureşti la Budapesta şi Viena, de acolo la Munchen, unde colaborează la revista Simplicissimus, ocazie cu care foloseşte pentru prima dată numele de „Pascin”; după o scurtă şedere pleacă la Paris unde rămâne între 1905 şi 1914, pentru a-şi relua periplul Bruxelles, Londra, S.U.A., Cuba şi înapoi la Paris, de unde pleacă în Algeria, Tunisia şi Egipt, pentru a reveni la Paris, şi din nou în Spania şi Portugalia, ar îndreptăţi sintagma de evreu rătăcitor. În mod paradoxal însă, atât modul de existenţă boem, cât şi temperamentul erant nu i-au afectat creaţia, una extrem de bogată şi profund originală. A făcut gravură, pictură şi sculptură, iar în mapele sale au rămas mii de desene de o rară frumuseţe, spontaneitate şi concizie.
A expus alături de artiştii contemporani lui, însă nu a aderat la niciun curent artistic. Indiferent unde a expus – la Berlin, cu reprezentanţii de frunte ai mişcării Sezession, în S.U.A. la celebra Armory Show, la Independenţi, la Dusseldorf etc. şi indiferent în compania căror artişti s-a aflat, el şi-a păstrat neştirbită personalitatea artistică, fapt ce îl face inconfundabil.
Arta şi viaţa sa au stat sub semnul Venerei. Subiectele erotice de care pictura sa abundă au stârnit adesea contestarea şi chiar revolta criticii împotriva sa, ceea ce l-a făcut greu de acceptat şi încă şi mai dificil de impus printre marii pictori oficial recunoscuţi. Din viermuiala feminină, de harem, din jurul artistului, două sunt figurile care se desprind: Hermine David, soţia sa, şi Cecile Vidal, alias Lucy Krogh, iubirea sa până la moarte, căreia i se datorează în cea mai mare parte salvarea memoriei postume a pictorului, precum şi răspândirea operei sale. Apreciată la adevărata ei valoare artistică, pictura lui Pasin este prezentă în muzeele de artă modernă din întreaga lume. În 1995, la Muzeul-Galerie parizian Seita, prin colaborarea Centrului G. Pompidou, a Muzeului de Artă Modernă a oraşului Paris şi a Muzeului Israelului de la Ierusalim a fost organizată o amplă retrospectivă Pascin.
Cota sa de piaţă este fluctuantă, cu vârfuri spectaculoase – mai mare decât a lui Modigliani sau Picasso – şi căderi aşijderea, însă pentru adevăraţii iubitori de artă interesul faţă de pictura sa rămâne constant.