– Suntem în 2011, vorbim despre generaţia 2000 a poeziei româneşti. Aşadar, cum arată „poezia 3D” a timpurilor douămiiste?
– Poezia în 3D arată, n-am nici o îndoială, după chipul şi asemănarea noastră, pe atât de mult pe cât şi noi semănăm cu ea însăşi. De fapt, e vorba despre perspective diferite ale aceluiaşi “frame”, deşi uneori pare (de foarte departe) că arată la fel, sau că suntem, să o spun direct, toţi “o apă şi-un pământ” (mai ales cred asta cei care n-au văzut, dar au auzit de!).

– Care au fost culisele realizării acestei antologii, mai mult sau mai puţin plăcute/comode? Câte telefoane ai primit, la câte mail-uri ai răspuns? Cât  timp ai lucrat la acest proiect?
– Ştiam din start că va trebui să culeg nopţi întregi versuri ale colegilor din cărţile lor. Am prostul obicei să nu arăt nimănui despre ce este vorba – şi deci nici să cer ajutor – decât atunci când totul e deja terminat. Am muncit singur, aşadar, deşi, de pildă, în privinţa de mai sus puteam foarte simplu să cer textele cu pricina pe e-mail. Am apelat la această soluţie abia în ultimă instanţă, după ce făcusem şi răsfăcusem selecţia, după ce ştiam deja, punct cu punct, cum va arăta. Din momentul în care i-am dezvăluit domnului Horia Barna, pe atunci director la ICR – Madrid, intenţia mea sau, la rigoare, din momentul în care mi-a dezvăluit şi domnia sa că se gândea de mult la acelaşi lucru (adică să apară aşa ceva) a trecut fix un an până la ieşirea de sub tipar, dar „timpul efectiv de lucru” nu a depăşit 6 luni. Cel mai mult a durat corespondenţa cu autorii. Apoi, redactarea. Conversaţiile telefonice erau foarte scurte şi imprevizibile, nu m-a înjurat, de pildă, nimeni, deşi mă aşteptam să o facă. Câţiva autori au dorit să schimbe câteva texte, dar nici unul nu m-a “chestionat” mai mult de „cine va mai face parte din?”, întrebare, totuşi, nu atât de comodă, pentru că nu puteam şti de la început pe câţi dintre autori voi reuşi să contez. Au răspuns pozitiv toţi, în momentul în care m-am hotărât asupra variantei finale, mai puţin 3, pe care, astfel, nici nu i-am mai putut include în proiect.