Aproape toţi ziariştii de după 1989 au (am) provenit dintre scriitori. Era cea mai lesnicioasă, cea mai la îndemână şi cea mai rapidă posibilitate de a trăi din scris, visul de o jumătate de veac al scriitorului român; totul era să ştie a despărţi apele, de a nu amesteca literatura cu publicistica.
Mă aflu acum în faţa unui caz întors pe dos. Tânărul Radu Gîrjoabă, după ce a fost câţiva ani ziarist, mi-a dăruit o mapă cu manuscrise în care descopăr un adevărat prozator satiric, dotat cu ironie, cu autoironie, „citind” cu veselie şi cu voioşie realitatea României de azi, poate şi de mâine (Doamne fereşte!). Propunem aici una dintre scurtele sale proze. (D.A.D.)
 
 Credea în noroc. Şi, deci, şi în ghinion credea.
 Se născuse pe 26 ianuarie. Mare noroc. Dacă pentru unii ziua de 13 era cu ghinion, pentru el nu; era cu noroc, iar ziua aniversară era de două ori mai norocoasă. Şi luna?! Păi, ianuarie era prima lună a anului, dar cu cele douăsprezece dinainte? Noroc chior!