Deşi au fost publicate scrierile sale de tinereţe, s-a insistat prea puţin asupra valorii creaţiei adolescentine a lui Titu Maiorescu. Născut la Craiova (la 15 februarie 1840), unde urmează şcoala primară, Titu Maiorescu ajunge cu familia la Sibiu (în timpul revoluţiei), apoi la Blaj, şi, în final, la Braşov. Aici, elevul de 11 ani rosteşte la serbarea de sfârşit de an o meditaţie asupra rolului învăţăturii: ,,…da, dragilor noştri părinţi, învăţătura e averea cea mai secură ce o lăsaţi nouă, fiilor voştri ; averea materială e supusă la varii schimbăciuni : numai învăţătura e nepieritoare, o astfel de moştenire nici moliile n-o rod, nici focul nu o mistuieşte, nici furii nu o sapă". 2
În octombrie 1851, Titu Maiorescu este înscris la gimnaziul Academiei Theresiane din Viena, unde, după cum însuşi mărturiseşte, se adaptează cu greu, din cauza limbii – pe care n-o cunoştea, dar şi a colegilor – fii de nobili si aristocraţi.
Un ,,portret al artistului la tinereţe”, caracterizat printr-o voinţă impresionantă, un ritm de muncă uimitor, luciditate şi inteligenţă, ni-l oferă însuşi elevul aflat la Theresianum, din Însemnările zilnice: ,,Să am numai examenul de maturitate în urma mea, această copilărie, ce, vrând-nevrând, trebuie făcută împreună cu alţii ! Trebuie să încep să studiez viaţa; altminteri, în cele din urmă înţepenesc şi în ce priveşte mintea".