George D. Vasiliu, Constantin Rosetti-Bălănescu, Ionel Pop (II)
Pe lângă atâtea preocupări, C. Rosetti-Bălănescu avea şi acest hobby al fotografiatului, pe care el îl lua foarte în serios. Pentru el, fotografiatul nu era un banal passe-temps. În tinereţe publicase în Photo-Revue de la Paris o serie de articole privind problemele de fotochimie şi tehnică fotografică. Invariabilul curios din fire, C. Rosetti-Bălănescu, se ocupase şi de astronomie, care în România era abia la începutul ei. Se alăturase lui Victor Anestin, marele animator al studiului astronomic de la noi, publicând în revista Orion, condusă de acesta, dar şi în Ziarul ştiinţelor. La Paris, îşi publicase observaţiile şi cercetările astronomice în revista de specialitate L’Astronomie. Ăsta era C.R.B., un veşnic curios şi neliniştit, voind să „înţeleagă toate trăindu-le”.
Într-una din vizitele pe care i le-am făcut, mi-a arătat o serie de albume cu fotografii realizate de el. Mi-au sărit în ochi o serie de imagini înfăţişând o superbă siluetă feminină. L-am întrebat cine era femeia cu aer de nimfă asupra căreia se oprise ochiul aparatului său fotografic. „Soţia mea, Antonina”, mi-a răspuns. Mi-am adus atunci aminte de ce-mi povestise soţul meu despre năstruşnicul mod în care se căsătorise C. Rosetti-Bălănescu. Din regimentul care fusese încartiruit undeva în sudul Basarabiei, unul dintre ofiţeri începuse a da ocoluri insistente unei frumuseţi locale. Temându-se că afişarea cu acea splendoare feminină ar fi putut avea un deznodământ nu tocmai plăcut – cunoştea faima de Don Juan a respectivului – Rosetti-Bălănescu l-a chemat la el pe ofiţer şi i-a cerut să pună capăt zvonurilor căsătorindu-se cu frumoasa. La refuzul ofiţerului, l-a mutat disciplinar pe acesta în altă garnizoană ca să nu păteze onoarea militară şi, la scurt timp după aceea, s-a prezentat la fată acasă, cu flori şi cu întreg protocolul, cerându-i mâna. În acea cerere inedită trebuie să fi atârnat mai mult decât onoarea regimentului, faptul că el însuşi, generalul, fusese cucerit de frumuseţea ei. Şi au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi…