CONIŢA LENA

Bambolero

M-am trezit de dimineaţă
ochii mari cât Dumnezeu
bambolero-bambolera
cine voi şi cine eu?!

Trupul ce mi-l îmblânzesc
cu arome de leşin
putrezind împărătesc
e şi el ce-o să mai fim?

Fără aer suflul vieţii
beau din cupe de destin
şi mă-mbăt ca înţelepţii
întru harul ce devin.

Am iubit eu spaţiul sfânt
Al rodirii-mi pe pământ
Osul alb şi apa clară
Sângerându-mi blânda seară.