Publicist, realizator de radio şi televiziune, prozator, memorialist, critic de artă, Grigore Ilisei s-a impus profesional în literatura română prin 26 de cărţi, vădind o unitate stilistică remarcabilă, oglindă a unei personalităţi echilibrate, cu apetit pentru nuanţe, sentimental în doze potrivite, toate aceste calităţi fiind acoperite de un nedezminţit har de povestitor. Deşi ar părea că reporterul stă în prim-plan, cred că prozatorul ne-a oferit cele mai semnificative izbânzi de până acum, ultima dintre probe fiind romanul ciclic Palimpseste regăsite, din care au apărut două cărţi: Pasaj de raţe sălbatice (Editura Omnia, Iaşi, 1996) şi Între linii (Princeps Edit, Iaşi, 2005).
Ca povestitor, Grigore Ilisei pare a descinde din familia sadovenienilor, ca mai toţi moldovenii, însă individualitatea lui devine inconfundabilă printr-o proză a nuanţelor psihologice, naraţiunea derulându-se cu o monotonie înşelătoare, după o tehnică a palimpsestului, intenţionată, altminteri, chiar prin titlul ciclului. Din atare motiv, critica a vorbit despre modernitatea prozei lui Grigore Ilisei, care, însă, îndrăzneşte mai mult decât atât, încât, în plin postmodernism, aceasta îşi conservă prospeţimea. Secretul vine din ceea ce am putea numi logica palimpsestică, una a vagului şi a nuanţelor, ceea ce-l situează pe Grigore Ilisei „între linii”, ca să fac trimitere la titlul ultimului său roman. Or, logica vagului este creaţia unui cibernetician şi scriitor român care trăieşte de bune decenii în America.