Ultima apariţie editorială purtând semnătura lui Norman Manea (Cuvinte din exil, Polirom, 2011) mi-a parvenit spre sfârşitul anului trecut prin poştă, după ce făcuse un frumos ocol de la Iaşi prin aproape toată inima Regatului. Am apreciat la superlativ gestul editorului care, dincolo de faptul că îmi oferise doar cu ceva vreme în urmă posibilitatea să răsfoiesc încântat în mediul electronic Obsesia incertitudinii. The Obsession of Uncertainty (o excepţională carte-omagiu, plină de fotografii, alcătuită cu concursul aceleeaşi editurii de Cella Manea şi George Onofrei la cei 75 de ani ai autorului împliniţi în vară), pare a fi la curent cu interesul subsemnatului pentru literatura unuia dintre cei mai vii şi mai plini de forţă scriitori contemporani. Cu diferenţe semnificative de stil, Cuvinte din exil este ca şi Curierul de Est. Dialog cu Edward Kanterian (2010) sau Sertarele exilului. Dialog cu Leon Volovici (2008) ori Înaintea despărţirii. Convorbire cu Saul Bellow (2008) o incitantă carte de conversaţii orale, purtate, de această dată, în engleză de Norman Manea şi Hannes Stein, timp de trei după-amize, în 2009, la New York, pieptănate, traduse şi publicate ulterior în germană, înţeleg, de numitul ziarist american, iar acum îndreptate şi tălmăcite pentru prima oară în româneşte pentru Polirom de către Norman Manea însuşi şi Orlando Balaş. Asemeni celorlalte interviuri luate lui Norman Manea în anii din urmă, Cuvinte(le) din exil întregesc în fapt o foarte specială, minuţioasă şi riguroasă – să-i spunem – addenda la ceea ce cineva în mod corect şi extrem de inspirit numea în Obsesia incertitudinii “autobiograficţiunea” romanescă şi eseistică din Întoarcerea huliganului.