Aş zice că l-am descoperit cu totul întâmplător ca poet pe tânărul Liviu Ofileanu; mai precis, mi-a fost “recomandat” şi expediat la pachet cu alţi trei confraţi de un prieten care, călătorind – la propriu – cu raniţa de cărţi în spate, e posibil ca la un moment dat, din cauza greutăţii prea mari, să nu-şi mai fi putut trage sufletul… Placheta trimisă: Instincte canibalice (circa 80 de pagini), cu o copertă imundă la prima vedere, exhibând pe fond alb un cord uman însângerat, m-a pus serios în încurcătură. Oare unde am întâlnit şi de ce am reţinut un astfel de titlu, m-am întrebat de la bun început. Ajutat de şapoul semnat de editorul Mihai Curtean pe coperta a IV-a a cărţii, mi-am amintit în cele din urmă. Ei bine, în toamna anului 2007, dacă nu mă înşel, presa din lumea largă, dar în special cea de limbă spaniolă, a relatat pe larg cazul unui psihopat mexican (poet, romancier şi dramaturg!) care, după ce şi-a ucis amanta, a dezmembrat-o şi gătit-o cu mirodenii şi lămâie! Este vorba de un anume José Luis Clava Zepeda, scriitor needitat în ţara sa, autor se spune a nu mai puţin de zece romane, opt piese de teatru şi peste 8000 de versuri, în a cărui locuinţă a fost găsit un manuscris intitulat, într-adevăr, Instincte canibalice. În vârstă de 38 de ani, autor a trei crime dovedite, presa mexicană a relatat despre Zepeda că a avut, după moartea timpurie a tatălui, o copilărie nefericită, abuzat sexual şi trăind la limita supravieţuirii în stradă. În ciuda faptului că la tribunal a declarat că doreşte să trăiască, chiar dacă a greşit, fiindcă s-ar fi pocăit, în decembrie 2007 a fost găsit spânzurat în celula sa. Jurnalele au scris că El Caminante (pseudonimul lui Clava Zepeda sub care îşi vindea în stradă poeziile!) avea indubitabil talent literar. Se citează în acest sens fragmente masive din romanul Instincte canibalice, unde, iată, spre exemplu, cum scria José Zepeda: La diferencia entre la vida y la muerte es blanca, se evapora en un instante y pesa solo un gramo. Ahí estaba yo sentado frente a mi única opción. Ahora dime, mi querido lector, tú, estás en la bienaventuranza o en la tribulaciónă Y… si estás seguro del lugar en donde te encuentras… Estás con el diablo o estás con Diosă” (Diferenţa dintre viaţă şi moarte este de culoare albă, se evaporă într-o clipă şi cântăreşte numai un gram. Acolo am fost aşezat în singura mea opţiune. Acum spune-mi, dragă cititorule, etc. etc.).