Cu o vastă experienţă a mediilor prin care a trecut cheltuindu-şi viaţa în fel şi chip, la cei 42 de ani ai săi, Stefan Doru Dancuş (n. la Ieud !) este autorul, dacă nu am uitat să număr vreun titlu, a zece cărţi. Fără a se împăuna cu performanţa sau a-şi face vreun merit din asta, cum atâţia grafomani, maramureşanul stabilit de ceva vreme în Regat scrie cu aceeaşi plăcere poezie, roman, povestiri, reportaj sau articole de ziar. Deloc răsfăţat de critică (pe această temă, a stârnit oarecare vâlvă ameninţarea „cu pistolul” făcută de Dăncuş lui Laurenţiu Ulici, pentru a nu mai vorbi de „cearta” lui la cuţite – mult mai recentă – cu Alex Stefănescu!), ultimele apariţii ieşite de sub tipar şi semnate de el (romanul Poveşti pentru Gabriela, Ed. Limes, 2009 şi volumul bilingv de poezii Scrum/Cendre, Grinta, 2010) s-au bucurat de o bună primire publică. Un val de interes mai puţin obişnuit, trebuie recunoscut, a stârnit textul inclasabil ca gen literar Bărbatul la 40 de ani, Ed. Criterion Publishing, ultima carte pregătită în America de Gabriel Stănescu şi la a cărei lansare regretatul editor şi scriitor a mai apucat să vorbească, exact cu o zi înainte de moarte, în cadrul Târgului de carte Gaudeamus din noiembrie anul trecut. Acum câteva zile, am dat de ştirea potrivit căreia a doua ediţie a acestei cărţi a fost deja lansată pe piaţă în februarie 2011.
Bărbatul la 40 de ani şochează de la bun început cititorul prin titlu. El trimite aproape automat la o carte celebră (nu mai ştiu cât de citită astăzi!), inclusă în ciclul Comediei umane, publicată mai întâi în foileton de Honoré de Balzac între 1831-1834 – Meme histoire – însă mult mai cunoscută sub titlul Femeia la 30 de ani. Scrisă sub formă diegetică cu scopul de a reînvia impresii şi amintiri de viaţă din care s-ar putea trage ceva învăţăminte, „personajul ce străbate Aceeaşi poveste, scrie Balzac într-un apendice la carte, nu este o figură, este un gând. Cu cât acest gând îmbracă mai multe costume, cu atât el serveşte mai bine intenţiilor autorului”.