La sfârşitul anului trecut, în a doua parte a lunii noiembrie, profitând de prezenţa scriitorului la Târgul de carte „Gaudeamus”, câţiva responsabili culturali precum Institutul Cultural Român, Institutul Francez, Universitatea Bucureşti ş.a. au oferit posibilitatea intelectualităţii noastre de a se întâlni cu Norman Manea şi scrierile sale. Interesul în jurul autorului Întoarcerii huliganului a fost maxim, alimentat, fireşte, pe lângă valoarea certă a scrierilor, de toate alegaţiile care s-au făcut privind prezenţa acestuia pe listele Premiului Nobel pentru 2010 şi şansele reale pe care le păstrează intacte în continuare pentru a-l dobândi în viitor. Desigur, instituţiile amintite aveau viu în memorie episodul Herta Müller, resuscitat până la roşu de dialogul de la Ateneu dintre scriitoare şi Gabriel Liiceanu… S-a retipărit cu această ocazie Vizuina, cel mai nou roman al lui Norman Manea, apărut în 2008, Editura Hasefer a pus în circulaţie sub titlul Laptele negru o culegere de eseuri iar Poliromul a venit la Târg şi a lansat împreună cu scriitorul, cum mai spuneam, Curierul de Est. Dialog cu Edward Kanterian, un opus de convorbiri, în multe privinţe asemănător cu Sertarele exilului. Dialog cu Leon Volovici, promovat pe piaţa de carte românească, în 2008, de aceeaşi editură.
Autor de povestiri, romane şi eseuri, scriitorul român de origine evreiască Norman Manea (n. la Burdujeni, Suceava, 1936), stabilit din 1986 la New York, este de departe cel mai tradus romancier român în viaţă şi una dintre conştiinţele vii ale lumii de astăzi. Pentru domnia sa, care singur se consideră un „extremist de centru”, călăuzit de o ideologie raţionalist-univesalistă, în prezent, nu numai România cu care se află vrând nevrând într-o osmotică legătură ombilicală se găseşte într-un serios impas economic, politic şi moral, ci, într-o măsură îngrijorătoare, întreg mapamondul pe care se petrec o serie de mutaţii şi substanţiale transformări sociale.