Lecturile vacanţei

Ce mai încolo şi încoace, altele decât agresiunea de a mitralia cu palme şi a pune jaloane în literatura curentă sunt tentaţiile criticului pe timpul vacanţei, în zilele astea adică în care fierbe pe piatră la Bucureşti şi la Constanţa, Vaticanul condamnă deschis comportamentul bine ştiut al preoţilor săi iar preşedintele statului în care s-a născut celebrissimul Luis Borges promulgă legea căsătoriilor homosexuale… Între o vizită imaginară sau nu la Santorini şi tentaţiile de a verifica garanţiile lui Mircea Mihăieş privind senzaţiile estetice maxime furnizate de cărţile lui Radu Pavel Gheo şi Cornel Ungureanu (!), publicul de aiurea abia aşteaptă să poată vizita în curând apartamentul lui Jimi Hendrix din Londra!
 Vara este cel mai frumos anotimp, da! aşa începe compunerea din romanul cu piraţi şi terorişti al (ai) compatriotului nostru T.O. Bobe, intitulat el Cum mi-am petrecut vacanta de vară. Şi se încheie nu mai puţin responsabil, iar eu,personal, nu am cum uita asta, cu Ce frumoasă a fost vacanţa de vară! În România dorinţa criticului de-a se lăsa purtat în vacanţa mare (ce vis, Doamne!) pe marea sargaselor de hârtie şi a resimţi în voie flash-ul cărţilor în floare a devenit un proiect temerar. Acum şi aici, tout lasse! Parafrazându-l pe răsfăţatul de muze Michaus, românii parcă au pus, anul ăsta, totul la bătaie contre le nombre d’Or! Citesc nu fără plăcere, după un somn bun, însă fără dorinţa expresă de a scrie, frumoasa biografie a lui Maurois despre Chateaubriand; apoi tot aşa în răstimpul a două săptămâni în care nu mă mişc din casă: Negoiţescu, În cunoaştinţă de cauză; Faguet, Amours d’Hommes de Lettres; Erasmus, Laus Stultitiae; Dinu Pillat, Asteptând ceasul de apoi; René Char, De ce aleargă ziua; Kalustian, Simple note (III), Mărgărita Miller-Verghy, Blandina; Barbey d’Aurevilly, Dandysmul; Nicolae Florescu, Înapoi la Aristarc(II)… Dau o fugă cu maşina, pentru variaţie, pe splendidul culoar Rucăr-Bran unde prind o ploaie cu spume, mă întorc acasă şi încep (vacanţa nu s-a terminat încă!) lectura unor cărţi în posesia cărora am ajuns – şi e cazul fiecăreia în parte – în condiţii speciale. De facturi foarte diferite, fiecare mă obligă să scriu. Şi uite aşa, mon coeur mis a nu, citesc şi… scriu şi scriu şi…