Fiecare nouă carte îşi are timpul ei adecvat de lectură – pe masa de lucru a cronicarului literar, chiar inconsecvent în exerciţiu. Dincolo de valoarea ei, intuită după răsfoirea zigzagată, intervin, înaintea lecturii aşa-zicând profesioniste, nişte factori aproape inefabili; un fel de spontaneitate a selecţiei care se acordă cu orizontul de aşteptare şi o predispoziţie empatică, inexplicabilă la prima vedere. Aşa se face că ordinea cărţilor din biblioraftul meu cu noutăţi – a cărui dimensiune creşte de la o zi la alta – se modifică imprevizibil, în dispreţul cronologiei editoriale.Pe fondul îndepărtării de obiectul-carte, timpul interior îmi impune ordinea preferenţială, guvernând aievea succesiunea lecturilor. Despre asemenea cărţi, care s-au îndepărtat, mai mult sau mai puţin,cronologic de mine, dar corespund timpului meu afectiv, mi-am propus să scriu, pe cât merită, în rama acestei rubrici.

Poet şi eseist de excepţie din gruparea Echinox de la Cluj, Dan Damaschin îmbracă vestmintele exegetului în Cercul Literar de la Sibiu / Cluj. Deschidere spre europeism şi universalitate (Ed. Zenit, 2009), carte cu o temă controversată sau ocolită cu bunăştiinţă. Se întrevede din titlu şi ambiţia autorului de a demonstra continuitatea – cel puţin în proiecte, fie şi utopice – şi rezistenţa întru ideal ale grupării care revine la Cluj (împuţinată numeric, e drept) în 1945, în condiţiile instaurării regimului totalitarist. Poetul dedublat în exeget abordează opera cerchiştilor cu o privire deopotrivă critică şi admirativă, pe temeiul unor certe afinităţi spirituale. Pasiunea sa pentru temă(dezvoltată, cum ştie, într-o teză doctorală) este mai veche, datând din anii când Dan Damaschin, în calitate editorială, asigura îngrijirea filologică a unor ediţii din opera lui I. Negoiţescu (Scriitori contemporani, 1994; Ora oglinzilor, 1997; Însemnările unui cosmopolit, 2000) şi, mai cu seamă, restituirea integrală a Revistei Cercului Literar, în 2002.