După o serie întreagă de antologii de autor (Podul de peste Trotuş, Melodrama realului şi Ansamblul de Manevre), după experienţa acumulată ca prozator (Dubla înfăţişare şi Un altfel de amant al coroanei), Gheorghe Izbăşescu  revine în sfera poeziei originale cu volumul Jocurile minţii  (Ed. Vinea, 2007); anunţat de O călărire în zori din 2005. Nici acum, însă, nu iese de sub obsesia trilogiei, ca mod de  (re)ordonare a materiei lirice. Bun constructor de cărţi-universuri, el distribuie poemele noi în trei cicluri unitare: Mesaje urgente din Inocenţia, Norocul e şi el aici un mic zeu muritor, Când jocurile minţii sunt în cauză.
Deşi frazarea poetică pare mai despletită decât în culegerile anterioare, turnura dramatică imprimată discursului îi conferă un plus de autenticitate. Poetul angrenat în „jocurile minţii” porneşte de la un eveniment tragic din realitatea imediată: inundaţiile catastrofale de pe Valea Trotuşului, dimprejurul oraşului său, Oneşti. Transfigurarea evenimentului se realizează în regimul hiperbolei sau, dimpotrivă, al litotei cu sens caricatural, în funcţie de raportarea la real sau la imaginar: „Încă un ram a trosnit în incintă/măsurându-şi pierderile şi câştigurile/ semn că oraşul mic se făcea tot mai mic/speriat de apele potopului din jur/încât abia acum ierarhii au văzut şi ei/la ce rezultat au ajuns enoriaşii /în experienţa cu Dumnezeu/în care somn i-au mai întâlnit chipul /şi ce-au făcut cu vieţile lor până acum//fapta e faptă şi noi care suntem încă vii/…/privim capetele de înecaţi ieşind din valuri/ca nişte monede hărţuite de bancheri/prin diguri înfocate” (Oraşul mic se făcea tot mai mic). Calamitatea naturală este percepută astfel la dimensiunile diluviului biblic, potopul lui Noe: „Eu încă ascultam prin duşumele cum cresc/pâlcuri de trestii răcoroase/ dar cum au dat de lumânări aprinse-n pahare/ voiau să se întoarcă înapoi/aura din seu fiind sămânţă de discordie-ntre noi//fiind chiar ştima apelor ce-a ros/corabia lui Noe din muntele ararat/şi-acum se străduia să ne spună/ceva despre documentele potopului” (Mesaj din adăpostul Inocenţia).