La mai puţin de cinci luni am revenit în Turcia pentru un nou festival internaţional de literatură, de data aceasta în partea asiatică a acestei ţări fabuloase, mai precis în oraşul Ordu. Mărturisesc că nu ştiam despre existenţa acestui oraş însă poetul şi traducătorul Tozan Alkan m-a asigurat că este „une ville tres sympathique”. Aeronava Boeing 737 urma să mă ducă în siguranţă pe aeroportul Ataturk într-un timp mai scurt decât ajung uneori acasă, de la birou, cu autobuzul 123. Cele trei zile înainte de festival petrecute la Istanbul au avut fiecare importanţa ei în ordinea desfăşurării evenimentelor pe care mi le programasem în acest oraş al cărui magnetism mă atrage din ce în ce mai mult.
Întâlnirea cu publicul de la NHKM (Nazim Hikmet Centre Cultural) programată pentru 12 octombrie, ora 17, a fost foarte interesantă. M-au onorat cu prezenţa poeţii Ayten Mutlu, Mustafa Köz, dar şi Khal Torabully, poet născut în Mauritius, dar trăitor în Franţa. Ne-am întins la discuţii uitând că timpul alocat expirase de mult şi că trebuia să ajung în partea cealaltă a oraşului Istanbul, la hotelul Lion. Am dat fuga la vaporul cu care urma să traversăm Bosforul. Traversarea Bosforului cu vaporul, mai ales noaptea, este una dintre frumuseţile pe care ţi le oferă oraşul Istanbul. La hotelul Lion mă aştepta o frumoasă surpriză ce avea să dea candoare şi strălucire unei zile destul de apăsătoare din cauza ploii şi a distanţelor foarte mari pe care la parcursesem în ziua respectivă. Din ziua de 13 octombrie au rămas doar câteva ore până la întâlnirea cu ceilalţi invitaţi şi plecarea spre aeroportul Samsum. Astfel, după o cină luată în scuarul Taksim, cu somon la grătar ornat cu frunze de busuioc, cu alune şi vin alb, am ajuns la aeroport cu două ore înainte de decolare. Am făcut check-in, am scăpat de bagaje, am intrat în posesia biletelor de avion, ne-am aşezat strategic la o masă pentru a-i vedea pe scriitorii ce urmau să ajungă şi am comandat o cafea. La puţin timp ni s-a alăturat Başa, fiul directorului Festivalului Internaţional de Literatură de la Ordu, domnul Şinaşi Tepe. Başa este un tânăr înalt, frumos, inteligent, student la medicină, la Istanbul. Telefoanele domnului Mesut Şenol, coordonatorul festivalului, sunau unul după altul, uneori în acelaşi timp. Organizatorii de la Ordu ne aşteptau deşi mai era mult până la ora 23.50 când alt Boeing urma să decoleze de pe Ataturk şi să ne ducă în direcţia Samsun. Curând am observat doi tineri uitându-se la săgeţile ce indicau porţile de îmbarcare. Deşi nu-i cunoşteam personal, nu mi-a trebuit mult timp să fiu sigură că erau confraţii mei mai tineri, Moni Stănilă şi Alexandru Vakulovski.