Ascultând dictonul latin Inter arma musae silent – În timp de război muzele tac, secolul I a.Hr. trebuia să fie unul steril, condamnat la tăcere datorită frământărilor, disputelor social-politice. Un fel de purpură sumbră acoperă secolul; ne gândim doar la cele două ţeste, una a politicianului, Pompei, alta a omului de cultură amăgit de spectrul puterii, Cicero, rostogolite la jocul de zar al istoriei (1. O bună chibzuinţă a naturii umane compensează însă nocturna istoriei prin irumperea luminoasă a marii culturi.
Quintus Horatius Flaccus, fiul libertului, dar şi „fiu al norocului” (2, se bucură totuşi, „comper agreabil” al lui Mecena (3, de Pax augusta, pacea instaurată de Augustus în Roma şi în Imperiu. Căutându-şi modelele speculare, poetul latin se regăseşte în antecedenţă în Arhiloh, poetul grec „mai mare” cu şase secole. Analogia era dictată de descendenţa umilă cvasi asemănătoare (4, sublimată prin merit personal în „valoare umană constituită, auctoritas, cu dreptul de a judeca şi de a preface lumea căreia i se adresează” (5, în fond – orgoliul supurând încă dureros (6. Va fi resimţit oare venusianul (7 diferenţa de statut a instanţei lor poetice, diferenţa dintre angajarea riscantă a „poetului – soldat” grec şi aceea prudentă, de „martor care participă contemplativ, ideologic, la o operă de reconstrucţie istorică”? (8
Horaţiu îmbrăţişează programul de restaurare, politica pacifistă a lui Augustus, în liniştea lumii romane regăsindu-şi echilibrul interior