Un roman atipic

Nicolae Iliescu este autorul unui număr de douăsprezece cărţi de ficţiune şi autoficţiune la care se adaugă încă şapte de comentarii şi publicistică, după cum aflăm din conţinutul textului pe ultima copertă a romanului Priveşte dincolo de tine (2010), roman premiat în cadrul celei de a doua ediţii a Concursului Naţional de Literatură Modernă organizat de editura Pământul din Piteşti.
Recentul roman are trei secţiuni intitulate savant: ,,Partea întâi: Strofă sau Prefaţă sau Interior de roman sau Registru secret de amintiri secţionate”, ,,Partea a doua: Antistrofă sau Postfaţă sau Natură moartă cu Timp” şi ,,Partea a treia: Epodă sau Atelier mobil pentru fabricarea Soarelui”.
Prima parte este un fel de ,,cuvânt înainte”, la persoana întâi, un avertisment, o secvenţă pe parcursul căreia cititorul se aclimatizează la spiritul autorului şi al următoarelor capitole ale cărţii. Este, aşadar, o ,,Prefaţă” alcătuită din fragmente (din ,,fărâme”, din ,,cioburi”), adică din felurite însemnări de jurnal, din amintiri mai vechi sau mai noi, din consideraţii sociologice (,,în epoca globalizării galopante pe care o trecem, omul va deveni din ce în ce mai mult un animal singuratic.El va fi un simplu receptacul, un simplu bec pe o reţea întinsă, o fereastră legată de un terminal”, p.55), metafizice, politice (,,Nu-i deloc ciudată idolatrizarea direcţiei americaniste în România de acum. După fiecare hop al istoriei apare Dinu Păturică şi gaşca lui de fomişti”, p. 29), literare (,,Nu am de unde şti dacă romanul mai e sau, mai rău, va mai fi la modă. Dar ce-i ăla roman? Transcriere vulgară, pentru vulg şi cu scop vulgarizator a unei vieţi simple şi obişnuite proiectată pe axa unui Timp exterior. O vulgaritate. O înştiinţare. Un subprodus” (p. 55) – şi lista ar putea continua. Aceste serii de opinii şi altele, între care şi cele despre generaţia de creaţie a autorului (Generaţia ’80) şi mai ales cele referitoare la proiectele sale de roman, ce conţin şi scurte comentarii scânteietoare despre marii scriitori ai literaturii universale, stârnesc şi incită interesul cititorului. Iată care sunt intenţiile romaneşti actuale ale prozatorului Nicolae Iliescu: ,,Vreau să scriu un roman de vreo patru sute de pagini, stufos, cu probleme, fireşte tratat în stilul meu. Dar linear. Nu ştiu de ce am să-i spun ,,Film” (p. 21);