În România, armenii constituie o comunitate istorică veche de aproximativ un mileniu, ei fiind prezenţi în toate regiunile ţării. Cea mai veche mărturie atestată a prezenţei armenilor în zona Ţărilor Române o constituie un epigraf din anul 967, pe o piatră de mormânt din Cetatea Albă. În anul 1351, armenii îşi construiesc o biserică la Botoşani, iar în 1401, Alexandru cel Bun aprobă înfiinţarea Episcopiei armene, care şi-a avut sediul la Mănăstirea Zamca de lângă Suceava.
Formată mai târziu decât comunităţile armene din Moldova şi Transilvania, cea din Muntenia are o istorie mai nouă dar cu o vitalitate mai sporită. Ea s-a coagulat, în principal, datorită emigrărilor din Asia Mică, începute în secolul XVI. Dacă se cunoaşte doar cu aproximaţie data stabilirii lor în Bucureşti, prin anii 1400-1435, se ştie totuşi că prima lor biserică a fost fondată în anul 1581. Episcopia armeană din Bucureşti este recunoscută în anul 1927.
Pe lângă Bucureşti, armenii din provinciile sudice ale viitoarei Românii mai erau stabiliţi şi în alte localităţi printre care şi cele din Argeş: Câmpulung, Curtea de Argeş, Arefu (toponim „suspectat” a fi de origine armeană, de la arev = soare) şi Piteşti.
În Catagrafia negustorilor din Piteşti din anul 1811 apar şi doi armeni: Iancu armean care era bogasier (vindea ţesuturi de bumbac) şi Simion armean care era mătăsar (vindea mătăsuri).
O nouă atestare în Piteşti a cetăţenilor armeni este un raport al Maghistratului oraşului Piteşti către Ocârmuirea judeţului Argeş, din 8 septembrie 1832, în care se arată că în urma cercetării făcute împreună cu cele două starostii ale patentarilor, s-a constatat că Sarchia Armeanul este slugă la o cafenea, se află neputincios şi nu poate plăti patentă.
Devenind o comunitate din ce în ce mai numeroasă, armenii hotărăsc să construiască o biserică în Piteşti. Deşi pe placa memorială amplasată pe faţada Bisericii Armene din Piteşti apare ca dată anul 1852: „Biserica Armeană Sf.Garabet. Piteşti 1852”, cercetările făcute în arhive de către istoricul Vasile Novac ne arată că Biserica Armeană Grigoriană din Piteşti s-a construit în urma Ordinului Ministerului Cultelor nr. 1348 din 29 aprilie 1857. Ordinul a fost trimis, în copie, de către Ocârmuirea Argeş Maghistratului oraşului Piteşti, care l-a primit, la 6 mai 1857. Probabil în anul 1852 Comunitatea armeană din Piteşti a hotărât să construiască lăcaşul şi tot atunci să strângă fondurile necesare. Biserica cu hramul Sfântul Garabet (Sfântul Ioan Botezătorul) s-a terminat şi s-a sfinţit în anul 1858, în prezenţa episcopului armean.
În anul 1885 Primăria Piteşti informa că în „comună” existau: 11 biserici ortodoxe, 1 catolică, 1 calvină, 1 grigoriană, 1 luterană şi 1 israelită. Conform documentelor din arhive dar şi a Pisaniei din interiorul bisericii scrise deasupra uşii de la intrare, biserica a suferit o renovare în anul 1892. Epitropii Bisericii Grigoriene de atunci, Caprel I. Chihaia şi Sache Vartanovici înaintează spre aprobare primăriei Piteşti un deviz pentru repararea Bisercii, în valoare de 1.500 lei, care cuprindea, între altele, reparaţia învelitorii de tablă şi reparaţii la clopotniţă.
În secolul XX biserica a suferit mai multe renovări: în anul 1914 a avut loc o reparaţie efectuată prin grija consilierilor parohiali menţionaţi pe placa comemorativă din dreapta pronaosului, în 1935 a avut loc o nouă renovare amintită de inscripţia gravată pe mozaicul din faţa intrării din biserică, pentru ca în 1966 lucrările de renovare să cuprindă: consolidarea zidurilor şi turnarea unei borduri protectoare din ciment, pavarea aleii principale din faţa bisericii, restaurarea picturii, electrificarea parţială a bisericii.
Construită într-un stil arhitectural armean, lăcaşul de cult a fost declarat monument istoric prin Ordinul 172 din 13 iunie 1954 al Comitetului de Stat pentru Arhitectură şi Construcţii. El adăposteşte pe lângă câteva icoane vechi de peste 100 de ani şi Icoana Capului Sfântului Ioan Botezătorul datând din anul 1836.
Ultimul preot permanent al bisericii datează din anii 1935-1936. De atunci biserica nu mai are un preot propriu slujbele care s-au mai ţinut fiind oficiate de preoţi veniţi de la Bucureşti. Ziua de 20 septembrie 1969 a reprezentat o zi importantă pentru biserica şi  credincioşii armeni din Piteşti care au primit vizita Preafericitului Patriarh Kalustian al armenilor din Turcia şi a altor înalţi prelaţi armeni.
Aşezată în centrul oraşului Piteşti, pe strada Egalităţii nr. 43, Biserica Armeană dovedeşte vechimea elementului armean pe aceste meleaguri, gradul de civilizaţie, caracterul populaţiei armene precum şi nivelul spiritual creştin al acestora.