Nicăieri acasă

Nicăieri acasă
pământenii din câmpuri
nu mai sunt acasă

vicleniţi biciuiţi hăituiţi
rânduri-rânduri se pierdură
pe drumul spre oraş

un expod anapoda
pe totdeauna rupându-i
de snaga rădăcinilor

la capăt de cale
nicidecum aşteptându-i
nimbul vreunui rai

sub alte ceruri
în alte locuri
podidiţi de-nsigurare

pe vetre necunoscute
când îşi durau
feluri de sălaşuri

în ele nu vieţuia
şi nimic nu se-alegea
cum altădată acasă

soarele-n răsărit
nu seamănă cu
cel de acasă

norii-n văzduh
nu se-aleargă şiraguri
nu poartă ploaie de rod

noime praguri dintâi
răsfrânte şters aceleaşi
desluşit tot altele

vânturişul clipelor îi bate
cu îndoitul şfichiu
de lumină şi umbră

stingheri pretutindeni
perpetuu înfriguraţi
ca-n linţolii ude

orişiunde ar fi
acasă pământenii din câmpuri
nu mai sunt acasă.