Poeme în colaborare

balansoarul roz, balansoarul albastru

Sunt cel mai nesuferit şi posesiv Taur din lume
care,
astă-noapte,
gândea
că atunci când un balansoar roz îşi va găsi locul
în camera ta, îl vreau numai pentru mine,
îmi scrie Doina dorului dor
de la celălalt capăt al singurului sentiment
care mai poate uni două emisfere.
Stau cu aceste cuvinte în braţe să protejez blazoane
ţesute din fuior de rogvaiv celest şi, iată,
un balansoar bleu pe care se leagănă,
mă priveşte şi îmi recită
stăpânul dezordinei din încăpere,
care a trăit prea mult timp fără un balasoar roz.
Acum şi-a găsit loc în dezordinea din cameră
printre hârtii, cărţi,
albume de artă,
lângă balansoarul albastru pregătit
pentru şuete cu filosofi şi scriitori mondeni.
Îmi mângâie craniul cu palme incendiate, zâmbeşte
şi eu nu-i văd zâmbetul, clipeşte des şi trage cu ochiul,
şi nu reuşesc să-i înţeleg alternanţa sentimentelor.
Recitând,
cântând,
stârneşte mărunte furtuni, şi-mi potriveşte aripile,
pe care le abandonasem în şifonier înaintea jocului
de-a singurătatea.
Acum zboară, ridică-te din cenuşă,
fii pasăre de foc, iubeşte,
numai astfel poţi să scapi,
numai aşa poţi ocupa loc pe balansoarul albastru!