Neînţelegerile

Mă ning peste versuri
ca o lapoviţă subţire.
Imaculate, foile aşteaptă
un surâs costeliv dintre pagini
sau poate un zâmbet mijit
din colţuri de întuneric.
Nimic însă.
Eu împart doar tăişuri,
urlete şi pierzanii.
 

Îndârjire

Numai viaţa mea e de vină
că ajung să crucific obosit verbe
rătăcite între dinţi de la ultima muşcătură.
Numai una mă ţine asudat
între cearceafuri de răzbunare,
mototolite în transpiraţii târzii.
Doar ochiul mă mai îndeamnă
la o ultimă expectativă,
înainte de a arde cu acid
frumuseţea unei garoafe
care şi-a trăit timid
o ultimă secundă.
 

Greşeală

Creştea benign şi nefiresc
un pumn de viaţă în cavoul zilnic.
Un înger fără culori
trecuse prin apatia mondială
şi lăsase, din zbor frânt,
un pumn de seminţe.
Din ele va ieşi iarăşi natura,
cu soare, flori, aer,
gândaci şi viermi.
Lumea o va lua de la capăt,
risipind viaţa pe coline nucleare.
Cavoul se va prăfui mult timp,
rupt în aşteptare.
 

Sunet

O muzică grea îmi vibrează sub ochi.
O receptez cu degetele, cu gingiile,
cu mirosul de fân întors,
căptuşind cămările ultimului vis respins.
Încerc să caut sursa,
dar muzica vine de nicăieri.
E poate glasul lui Dumnezeu,
sortit să nu-l audă nimeni,
grav şi vibrant,
ordonând îngerilor
asedierea generală.

 
Neplăcere

O indigestie
îmi strică dimineaţa clipelor.
Am înghiţit mai demult
o tăcere sălcie
şi trupul s-a revoltat.
Cuvintele şi-au acumulat presiunea,
până când au explodat
într-o arteziană
de frânturi nedigerate.
Tăcerea mea sălcie
a rămas însă acolo,
infestând privirea şi respiraţia.
 

Grijă

Lumea se pricepe
cel mai bine la orbire.
Vecinii îmi dau sfaturi
cum să-mi smulg lumina,
dar eu sunt puţin circumspect,
nu vreau s-o pierd de tot.
Pot eventual să-i montez ceva,
un potenţiometru
sau o schijă de credinţă,
să văd poate
o nuanţă mai mată din adevăr.
Momentul iluminării se apropie
şi nu vreau să mă prindă
cufundat cu capul
în metafore negre.