suntem mereu poeţii altor vremi
„La ce bun poeţii în vremuri sărace?”
Holderlin
unde
!!!!!!!!
cine
????????????
ce
!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
când
??????????????????????
!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
lumea
lumi paralele care nu există
lumea
nu este a noastră
nu este a părinţilor noştri
nu este a bunicilor copiilor sau nepoţilor noştri
este
doar o superbă erecţie speculativă a memoriei
pe cerul imaginaţiei în sărbătoare
care desparte această zi de ziua ieri de ziua de mâine
lumea lor de lumea noastră
pe bănci de lemn la mese de lemn în taverne luminate
mereu poeţii altor vremi
neuronul aquatic de peşte zburător
turme de inorogi solari înamorând peisajul
pe fundul cenuşiu al mării albe
pixeli de damă şi de pică
din când în când vine cineva şi zice
(aşa mai mult în treacăt
oarecum la persoana
a doua)
BĂ
tu
voi ĂIA de ACOLO
atâta timp cât lumea…
S C R I E Ţ I L I N I Ş T I Ţ I M A I D E P A R T E!