mai ţii minte havanele cubaneze?

 
exilat undeva pe o insulă cu feromoni îngerul
cu aluniţă pe obraz
îmi face semne
îmi face ştrengăreşte din ochi
 de parcă ne-am cunoaşte de-o viaţă
de parcă am fi prieteni de când lumea
cu un ochi care privea alt ochi
cu un braţ puternic adulmecând alt braţ puternic
cu o gură procesând milioane de alte guri
se poate întâmpla să pretinzi că soarele e roşu
de atâta furie
dar se poate întâmpla la fel de bine să greşeşti
se poate întâmpla să pretinzi că cerul
ar putea ţine discursuri interminabile de ploi
că norii ţi-ar putea adăposti somnul isteric
undeva la first class
sau la business class (asta te priveşte strict pe tine)
că oamenii călătoresc unii prin alţii
cum ar călătorii prin locuri comune
arhicunoscute prin aceleaşi vagoane
îmbâcsite de navetişti
speluncile adoră fumul trist de ţigară de foi
care-ţi invadează sinusurile blajine
ca un atac cu gaze lacrimogene
mai ţii minte havanele cubaneze autentice
 100% esplendidos?
şi cântecul tău fredonat la ore târzii
,,besame, besame mucho como si fuera esta
noche la ultima vez, besame, besame mucho…”
roind în jurul meselor goale
şi-al sticlelor goale şi-al scaunelor la fel de goale
eu nu văd altceva decât nopţi cu microbuze
şi nostalgii îmbrăcate
în viziuni de pelerine cu desene
cu papagali amazonieni cubanezi
şi-n locul micilor naufragii candide
văd paza de coastă veselă
sprinţară cu luminiţe şi megafoane
urmărind destinele unor amatori
dornici doar să-şi întreţină familiile
doar tu vezi peste tot cutii cu iz de coniac franţuzesc
şi borcane cu dulceaţă de cireşe amare