* * *
Lumina – templul      
în care întunericul  
sfâşie ziua.                
          
* * *
Eu, şi-n sfârşit tu
strigând pe numele meu
râul tristeţii.
 
* * *
Şi-n râu, nedormind,
visându-ne celuilalt
zeu fiecare.
 
* * *
Amintiri treze
văzând păsări plecând
spre zări mai calde.
 
* * *
Ce mai adăpost…
Urletul lupilor în
nopţi lungi de iarnă.