Poemul de zăpadă

hai să facem schimb de lumină
dă hainele jos, aprinde chibritul
apoi încearcă să-mi cauţi sufletul
printre oamenii albi
aud sirenele, se-mpotmolesc la destinaţie
căutând simbolul tăcerii.
 
te-ai topit de atâta euforie
şi-am plantat maci în zăpadă
dar n-ai cutezat să-i atingi
sunt prima şi ultima graniţă la care te opreşti
să-ţi scuturi hainele,
 
e doar sârma ghimpată
care-ţi îmbracă  palmele
precum pustiul dintre cer şi pământ.