Beijing
 
La Palatul Armoniei ceaţa lin se risipeşte
Şi pe bolta străvezie soarele abia mijeşte.
Încă doarme persimona printre frunze aninată,
Încă susură pe ziduri roşul steag ca o cravată.
Parc-auzi cum de sub lespezi prin istorie-nşiraţi
Se trezesc de-odată peste patru sute de-mpăraţi
Şi cum mişună-eunucii printr-al pieţei labirint
Ducând dar împărătesei pe tipsie de argint,
Cum trec paşii lui Milescu, de la ruşi ducând solie,
Cum s-a stins de-a lungul vremii fiecare dinastie,
Iar tu, omule, te bucuri c-ai trecut ca printr-un vis
Pentru câteva momente prin Oraşul interzis…