Zeu fără nume
pe bicicletă

Ce simplu e totul,
Urcă-te pe bicicletă
Şi toacă asfaltul
Cu tresăririle tale
De orgoliu,
Şopteşte-ţi mereu
Sunt UNIC,
Pământul, aerul,
Apa,
Toate sunt sub
Stăpânirea ta,
Morţii culcaţi
În memorie
Şi anotimpurile
Urcând la transparenţe
Lucidităţii supreme,
Te înţeleg fără
Să te mai cântărească,
Uită-ţi căderile,
Beţiile, umilirile,
Nimicnicia moştenită
Fără vină,
Târâşurile, micile laşităţi,
Incandescenţele pălmuite
De prostie,
Tu, ţintaş de elită
Ascuns printre infanterişti
Plini de noroaie
Nemodelabile
Şi urcă-te din nou
Pe bicicletă,
Zeu fără nume,
Plouă mereu
Pe asfaltul tocat
Cu tresăririle tale
De orgoliu.