Da, eu te-am îndemnat să termini cartea, deoarece-nu ştiu de ce nu aveai încredere în impactul ei asupra cititorilor. În  Tribuna, nr. 82 din acest an am scris despre  poezia ta din „Levitaţii şi alte zboruri”, fără să fi citit „Căutând iubirea”, ”Pauza de prânz”, ”Spectacol cu intrare liberă”, ”Poemul care îşi citeşte cititorul”… N-am uitat o clipă muzicile tale solare, nici plopii tăi răzemaţi în săbii. Acum vorbesc despre „Pe căile lui Hypnos”, carte apărută în acest an la Editura Muzeul Literaturii Române, Bucureşti. Erai fericit atunci când ţi-ai văzut… VISUL cu ochii. Platon te-a învăţat că tot ce se întâmplă în timpul somnului e foarte complicat şi numai zeii pot descifra nuanţele. Jung ţi-a şoptit că visul e o „mică uşă ascunsă în lăcaşul cel mai lăuntric şi mai intim al sufletului „Dar Freud ce te-a învăţat? Că visul e o stare intermediară între somn şi starea de veghe? Pe tine nu te interesează  mediatorii chimici ce acţionează între stări. Oniricul tău aleargă nesăbuit spre copilărie. Nu toate  visele tale  exprimă ceea ce eul tău nu ştie şi nu pricepe. Tu ordonezi cu artă  fragmentarul  spontan,  încât cartea nu poate fi citită la întâmplare.