Doi monştri sacri singuri în noapteÎntâlnire de gradul zeroNu agreez această formulă folosită în teatru şi în cinematografie ca formă supremă a

Ţinutul de verdeaţă al unui popor format dintr-un singur insFiecare roman de-al lui Radu Aldulescu încep să-l citesc cu mari emoţii. Deşi

Arta cu... bulină roşie sau Despre scabros în arta contemporanăNiciodată opera de artă n-a fost atât de cinică şi nu i-a plăcut

SCRISORI SPRE PARADISAtipică în ceea ce se vrea canon al generaţiei sale (de debut), poeta Liliana Rus are, în Scrisoare domnului Şirato,

Un Cişmigiu pentru fiecare Cişmigiul nu este un loc lipsit de herb. Dimpotrivă, el a devenit ceea ce este, pur şi simplu un

Joaca de-a Ion FocşaMi-au plăcut întotdeauna – o plăcere complicată, mai greu de descris, ceva în genul promisiunilor, al aşteptărilor mult pândite,

Spaţii noi în poezia Denisei PopescuScriam cu ceva vreme în urmă despre volumul Denisei Popescu, Laminaria. Catrinel (Ed. Tiparg, Piteşti, 2004) şi

Un tren de noapte care a marcat o generaţieDacă Reconstituirea lui Horia Pătraşcu rămâne nuvela-efigie a anilor şaizeci-şaptezeci (mai cu seamă după

Cântec neterminatîn maşina de cusut am găsit un ac mai marecoase pasului doar distanţa glasuluicum în valea mea nimicul încă mai cununăcea din

H.R. Patapievici, o diagnoză a culturiiAm remarcat, de visu, încă de acum zece, doisprezece ani, calităţile scrisului foarte îngrijit, nervos-temperat şi generos-nutritiv