Un matematician plecat cu zece ani în urmă, în lumea largă să cucerească America, revine printre români spre a-i fascina cu istoriile sale contemporane. Se numeşte Bogdan Suceavă şi s-a născut, în 1969, la Curtea de Argeş. Şi-a luat doctoratul în matematică – aflăm din datele oferite de editori – la Universitatea Statului Michigan, East Lansing, în 2002, şi din acelaşi an funcţionează ca assistant professor la Universitatea Statului California, Fullerton. Destinul său literar a început, înainte să emigreze din România, în 1990, când publică volumul Teama de amurg, urmat de romanul Sub semnul Orionului (1992) şi poemele din Legende şi eresuri (1995). Dar cartea care atrage atenţia asupra talentatului prozator, Imperiul generalilor târzii şi alte istorii, apare abia în 2002 (după ce se publicase într-un format mai puţin accesibil, electronic, în 2000). Comentatorii acestor subintitulate nuvele n-au ezitat să aprecieze disponibilitatea tânărului scriitor pentru o gamă largă de registre narative şi „naturaleţea cu care magicul creşte din real, enigma din concret” (Radu Cosaşu). După o altă culegere de „istorii” cu subiecte româno-americane, Bunicul s-a întors la franceză (2003), nuvelistul îşi încearcă din nou forţele în roman.
Cu acţiunea proiectată pe fundalul Bucureştilor din anii tulburi, imediat postrevoluţionari, Venea din timpul diez reconstituie, aşadar, istoria recentă a unei lumi însetate de miracole. Propunându-şi să realizeze cronica „adevărată” a anilor ’90, romancierul se fixează în aceeaşi postură a povestitorului obiectiv ca şi în proza scurtă, chiar dacă se raportează la un martor de ordin suprafiresc care cunoştea dinainte evoluţia eroului creat.