Intră în lumea stranie a nuvelelor lui Boris Vian şi vei simţi un impact dur, cum te-ai trezi în mijlocul străzii secţionate, dedesubt – golul, drumul l-ai putea relua de partea cealaltă, dar peisajul ar fi cu totul schimbat. Sau cum ai călători dintr-o bucată de puzzle în alta, dar ele nu se potrivesc, făcând parte din decoruri diferite… Textele sunt fragmentele unui puzzle cubist. Sigur e doar faptul că lui Boris Vian nu-i place firescul, întotdeauna remarcă obiectul care iese în evidenţă, tot ce strică ordinea, tot ce strică normalitatea.
Principala tehnică a acestei narări creatoare de inedit este fragmentarea unor discursuri paralele şi amestecul lor. Harababura controlată creează mister, fascinează ca tablourile cubiste ale lui Picasso. Scriitorul mânuieşte un limbaj frenetic cu dexteritatea unui compozitor de jazz aşa cum a şi fost în realitate, după ce a cântat ca trompetist într-o trupă de jazz.
Pe Boris Vian trebuie să-l citeşti cu creionul în mână, ia-ţi notiţe, poţi să faci şcoală pe el, fiecare nuvelă a volumului Blues pentru o pisică neagră are o virtuozitate şi libertate creatoare cum numai în free jazz întâlneşti.
Dacă vrei, poţi găsi poanta fiecărei povestiri, alegoria războiului şi a lumii agresive, fiindcă au fost scrise în preajma războiului, însă nebunia şi ritmul provocate de amestecul de secvenţe dure şi calme, de acumulare de acţiuni, de verbe, de faze suprarealiste, sau îmbinări cubiste.
Scriitorul preferă începutul abrupt, şocant, iată în prima nuvelă, Furnicile: „Am ajuns azi dimineaţă şi nu am fost bine primiţi, fiindcă pe plajă nu era nimeni decât grămezi de tipi morţi, sau grămezi de bucăţi de tipi, de tancuri şi de camioane distruse”. Evident, e o scenă din al doilea război mondial, iar naratorul, un simplu soldat, decât un instrument rece de înregistrare a realităţii, dar tocmai această obiectivitate extremă la care se adaugă tehnici narative avangardiste creează imaginea dură, absurdă, inumană a războiului, trezeşte emoţii în lector mai mult decât ar face-o metodele tradiţionale ale acestui tip de discurs, ale povestirii pe teme de război.
Boris Vian & o lume de lucruri