Romanul Femei* este autobiografic. Iată chiar la început referirea la funcţia pe care Bukowski a deţinut-o la poştă, transferată personajului principal, şi câteva detalii picante de laborator artistic: „Nu ştiu sigur când am văzut-o prima oară pe Lydia Vance. Să fi fost cu vreo şase ani în urmă, când tocmai îmi dădusem demisia din slujba pe care o aveam de doisprezece ani ca funcţionar la poştă şi încercam să devin scriitor. Eram îngrozit şi beam mai mult ca niciodată, încercam să scriu primul meu roman. Beam câte o stacană de whiskey şi o duzină de cutii de bere în fiecare noapte, în timp ce lucram. Fumam trabucuri ieftine şi băteam la maşină şi beam şi ascultam muzică clasică la radio până dimineaţa. Îmi propusesem să scriu zece pagini pe noapte, dar nu ştiam decât a doua zi câte am scris. Mă trezeam dimineaţa, vomitam, apoi mă duceam până în camera din faţă şi mă uitam pe canapea să văd câte pagini erau acolo. Mă aşteptam întotdeauna să văd cele zece. Uneori erau 17, 18, 23, 25 de pagini. Desigur, ce scriam în fiecare noapte trebuia refăcut sau aruncat. Mi-a luat douăzeci şi una de nopţi ca să-mi termin primul roman”.
 Momentul în care a cunoscut-o pe Lydia Vance, după câţiva ani de la divorţ, înseamnă o schimbare de ritm în viaţa lui Henry Chinaski (alter ego-ul lui Charles Bukowski), un scriitor care va deveni faimos şi prin aventurile sale erotice, care trăieşte din banii câştigaţi din scris şi din lecturi publice, mai ales, în promiscuitate, folosind alcoolul ca drog necesar, antidot pentru spaima în faţa existenţei, a singurătăţii.
 Charles Bukowski scrie fervent acest roman şi pune în cârca personajului principal viaţa sa desfăşurată liniar şi vertiginos. Cu obiectivism, oarecum din exterior filmată de Chinaski spre sine, fără patetism.